Sarcina – modalitate a actului juridic civil
Sarcina – modalitate a actului juridic civil
- Noţiunea de sarcină
Sarcina este o obligatie (de a da, a face sau a nu face ceva) impusă de către dispunător gratificatului în actele juridice cu titlu gratuit (donaţii sau legate testamentare).
Spre deosebire de termen şi condiţie care pot afecta orice act juridic civil, sarcina poate afecta numai liberalitatile. De altfel, reglementarea sarcinii se regaseste in cadrul Cărţii a IV-a , Titlul al III-lea din Codul civil – Liberalităţile (art. 984 – art.1099), iar nu în cadrul modalităţilor obligaţiilor (art. 1381 – 1420 Cod civil), aşa cum este cazul sarcinii si termenului.
În ceea ce priveşte liberalităţile, având în vedere consecinţele importante ale încheierii lor asupra patrimoniului dispunătorului, care se micşorează cu avantajul procurat gratificatului, aceste acte juridice sunt guvernate, în principiu, de reguli de formă şi de fond speciale, prevăzute în mod expres de lege.
Din cele două premise menţionate anterior decurge concluzia că liberalităţile afectate de modalităţi prezintă particularităţi importante, ceea ce le conferă un regim juridic propriu, derogatoriu de la dreptul comun, sub o multitudine de aspecte.
Reglementarea legală acordă liberalităţilor un conţinut preconstituit, însă principiul autonomiei de voinţă permite părţilor să personalizeze clauzele acestora şi să le adapteze scopului urmărit la încheierea lor, inclusiv prin stipularea de termene, condiţii sau sarcini. Prin urmare, dacă părţile respectă limitele principiului libertăţii actelor juridice trasate de normele imperative şi de regulile de convieţuire socială, acestea sunt libere să insereze una sau mai multe modalităţi, de acelaşi tip sau distincte, în conţinutul liberalităţii încheiate, pentru a adapta actul juridic obiectivelor vizate.
Din punct de vedere al legăturii actului juridic cu modalităţile, liberalităţile nu reprezintă acte esenţialmente incompatibile cu modalităţile, precum actul de opţiune succesorală sau cel de recunoaştere a filiaţiei, dar nu constituie nici manifestări de voinţă care nu pot produce efecte în absenţa stipulării unor modalităţi (cum este cazul contractului de asigurare sau contractului de împrumut), ci pot fi sau nu afectate de termen, condiţie sau sarcină.
- Clasificarea sarcinilor
În funcţie de persoana în favoarea căreia poate fi stabilită de dispunător, se diferenţiază:
- a) sarcina în favoarea dispunătorului (obligarea la plata unei datorii a dispunatorului);
- b) sarcina în favoarea gratificatului (acesta este gratificat cu o suma de bani pentru a-şi desăvârşi studiile);
- c) sarcina în favoarea unei terţe persoane (plata unei rente viagere în favoarea unui terţ).
Interesul acestei clasificări decurge din unele deosebiri de regim juridic între aceste categorii de sarcini. Astfel:
– sarcina în favoarea dispunătorului nu se poate stipula decât în contractele de donaţie, nu şi în testamente;
– uneori existenţa sarcinii poate influenţa chiar natura juridică a actului;
Spre exemplu, dacă într-o donatie se stipulează in favoarea dispunatorului sau a unei terte persoane o sarcină de valoare mai mare raportată la valoarea bunului donat, actul dobândeşte un caracter oneros.
– în cazul sarcinii stipulate în favoarea unei terte persoane, aceasta terţă persoană devine creditoare a gratificatului, dar nu are niciun raport juridic cu dispunătorul; prin urmare, terţul beneficiar va putea pretinde executarea sarcinii, dar nu va putea cere revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii, aceasta revocare fiind rezervată dispunătorului ca parte în contract. Aceasta este o formă a stipulatiei pentru altul.
Ca modalitate a actului juridic civil, sarcina trebuie să fie posibilă, licită şi morală.
- Efectele sarcinii
Dacă gratificatul îndeplineşte sarcina, actul juridic gratuit se consolidează ca şi când ar fi fost un act pur si simplu. Daca insa gratificatul nu executa sarcina, dispunatorul sau mostenitorii sai au dreptul sa ceara revocarea donatiei sau a legatului. Revocarea va produce efecte retroactive intocmai ca si rezolutiunea unui contract oneros.
- Comparaţie între sarcină şi condiţie
Sarcina şi condiţia se aseamănă prin faptul că ambele sunt modalitati ale actului juridic si ambele constau in evenimente viitoare in raport cu data incheierii actului juridic pe care-l afecteaza.
Desi neindeplinirea sarcinii permite revocarea actului producand efecte asemanatoare cu efectele indeplinirii conditiei rezolutorii, totusi, sarcina se deosebeste esential de conditie prin urmatoarele trasaturi specifice:
– sarcina poate afecta numai actele juridice cu titlu gratuit, pe cand conditia poate afecta atat acte juridice gratuite, cat si acte oneroase;
– sarcina nu creeaza nicio incertitudine cu privire la existenta valabila sau la executarea actului juridic, deoarece, chiar in caz de neexecutare a sarcinii, revocarea actului este facultativa pentru dispunator si poate fi hotarata numai de instanta judecatoreasca;
– spre deosebire de conditia rezolutorie care opereaza de drept desfiintarea actului, sarcina nu opereaza de drept, caci revocarea actului in caz de neexecutare a sarcinii trebuie ceruta instantei de judecata, care poate sa aprecieze si care pronunta revocarea (nu doar o constata, ca in cazul conditiei rezolutorii indeplinite).
